HEXAGON Radio

( Cu sifonul sub sutana…!)

Doamne, mare esti TU si toate le stii TU! Toate le poti, toate le rabzi, toate le vezi! Si mai credem, Doamne, ca mai poti sa le si simti, asa cum simteau, demult, ei, cei care primeau lovitura, fara sa stie de unde le-a venit!

Daca tot le poti pe astea toate, Preamarite, daca tot esti Tu, de la facerea lumii, si de cand omul a dobandit ratiune si constiinta sociala, daca tot poti Tu sa schimbi lumea cu o vorba si miscare de deget, ….Doamne, ….zic! …?Doamne Mare si Sfant, priveste numa’ o farama de vreme la tara asta cocotata peste Carpatii Europei Tale terestre!!!?

De ce nu Te uiti, numa’ putin si la ceea ce se faptuieste pe plaiurile Tale si ale lui Bucur ? De ce nu plangi cu noi , la auzul vestilor de departe,despre cum au parte de fereala prea de cinste ai nostri, si candva si ?ai lor?, preacuviosi si buni, si nitel comunisti, dar cu har la spovedanii, fara de odajdii si legamant, catre cinstita institutie de protejare a statului, din vremuri nu demult apuse, grijitori de sufletele noastre, care? indrumara?spre detentie fizica atatia, care ?au ajutat? la trecerea catre Tine a unora care mai aveau de schimbat multe pe aici, prin lumea Ta, inca invartinda prin spatiul asta cosmic?

De ce, Atotputernice, nu faci Tu Pamantul asta sa o ia putin inapoi? Sa se primeneasca si el , nitel, ca lumea Ta oricum merge cu dosul, si gandeste cu picioarele? De ce , Prealaudate? De ce?….

Pentru simplul motiv ca inca nu s-a terminat cu tranzitia asta mentala stupida a celor ce au trait si mai ales suportat odios, au mancat painea ?cea de toate zilele? cu ratia, dandu-le copiilor zaharul cu dramul, chinuind pe la mari ctitorii si canale, sfarsind, poate , prin digurile Baltii Brailei si saltati noaptea , din somn, de langa cei dragi ?

Pentru ca nu vrei Tu ca populatia Romaniei UE-iste, saracita si nedreptatita de politic si nepolitic, sa aiba piatra de poticnire si de sminteala , vazand cat de plini de sifon au fost , si, poate, inca mai sunt unii dintre prea cuviosii nostri, cu maini lipite de pantece revarsate, si ochii peste cap, in turla bisericilor celor amarati si dintre care, unii, nu prea mai cred mare lucru, sau prea putin, din ce li se spune?

Pentru ca, gandesti Tu, se va alege praful de moralitatea tarii asteia, pentru ca oamenii nu sunt inca democratizati sa vada…ca Dumnezeu e una, slujbasul Tau, ales dintre ai sai e alta, iar ea, …. ea, relatia intru spirit a credinciosului de rand este mai presus de canoane si intelegere?

Ce sa credem, cum sa credem???… Ca daca dreptatea asta lumeasca ar fi ?precum in ceruri?, atunci , fara discutie, multi ar veni la Tine impacati si inteleptiti ! Ca nu e , Doamne, dreptate mai mare decat, bun, rau, inger sau drac, tot poporeanul tau sa dea socoteala, ?precum in cer, asa si pre pamant?, pentru faptele sale!

Sa ne vezi si pe noi, Doamne, cand ne-o veni sorocul, dar sa nu te astepti sa nu-ti cerem loc mai de-a dreapta Ta, in turma oilor Tale just poposite pe-acolo! Ca, daca aici, in pajistea ta lumeasca, lupul a ajuns sa fereasca pastorul, apai, cum sa nu avem pretentii? Ca, macar acolo, Prealuminate, sa avem parte de drept Calauzitor! Sa ne judeci TU, ca de la ?ai? care ghiersuiau tare si ciripeau pe soptite, in vremuri de restriste, nu mai asteptam sa implineasca mare norma la lege! Ba mai mult , o incaleca intru curaj si o biciuiesc, bucurandu-se de vremelnica ei obladuire!

Sa ne certi, Doamne, da’ sa n-o faci prea tare, ca am vrut pe aicea, mici si noi, sa iti implinim legea! Nu cu surle si trambite, nu cu maini la sarutare, impinse cu tupeu prin multime, nu cu priviri de smerenie si ranjet estompat, ascuns de o mimica pioasa, de arhanghel in negru, glasuitor de Lumina Ta, ci cu legea cinstei si a dreptatii sociale, bine marturisita de pozitia fara de obida a spinarilor noastre! Ca asa ne-ai invatat Tu, din vechime, si ai dat cu cartile Tale sfinte in noi, ca poate o pricepe cineva, ca daca noi, astia multi si prosti, si mai ales ei, ingerii in negru, plini intru duhul de lumina Preamaririi Tale, ai alesi, si putini, nu ne facem treaba pe aici, o luam la sanatoasa spre taramurile Tale cele vesnice, impovarati de sudalma unei vieti prapadite, si netraite asa cum ai vrea Tu!

Sa faci Tu acolo lumina, si sa judeci drept, ca pe aicea… lumea Ta-i cam stramba, Doamne! Tot mai stramba…!

Asa o fi voia Ta , Doamne…! Ca daca nu-si salasluiesc in suflete spaima, nu mai zic iubirea de Tine, si traiesc si se infrupta din legile Tale, traind la umbra si paza lor, cocotand cu glas mare si puternic, flamura triumfului lor glorios la scaune de pastorire peste turma, uitand ca nu mai sunt albi precum ?crinul? unii dintre ai mai mari si batrani, si ca le zace marturia sifonului din vechime, pusa la dospire printre filele unui amarat de dosar, la ?binecuvantatul? confesoriu ceausisto- comunist, apoi ce pretentii sa mai ai de la noi, amaratii, care nu mai stim cum sa ne hranim gurile si sufletele pe asta lume care…este ..! Este… cum o vedem si cum o stii!…

Sa ne bati Doamne, da’ sa nu ne bati tare, ca om veni si noi de pe-aicea cu ?pile?, sa ne apere la Dreapta Ta Judecata de apoi, cu ai mai tineri dintre osarduitorii care buchisesc si inteleg , ?IN VERITAS’?, adevarurile tale teologice, le aplica si le mai si simt cu inima! Aia micii, ingeri in negru si ei, dar din care revarsa lumina chinului intretinerii unei familii cu 2, 4, sau 7 copii, deportati prin cine stie ce sila de sat, fara de ?drum?, de care, “sfintii” Tai, doritori de sceptre clericale ?mai spre munte?, uita, si nu-i prea scuteste de darile catre mai sus…!

Traiasca legea Ta , traiasca sita Ta, Doamne, ca poate o fi mai deasa pe lumea de dincolo, ca, de-o fi sa ne dam cea din urma suflare, impacati sau nu, in camp de mohor sau piatra seaca, tot una, ca doar, pana la urma, noi, pe aicea, nu credem in ei, si… nici pentru ei! …

Tu sa fii cu noi, Doamne, ca noi nu ne-om pierde crezul, si, mai cu mila sau cu sila , din obisnuinta ori intelepciune crestina, ‘om face spovada cuvenita la ai mai smeriti si curati cu inima! Ba `nca si la aia, mai ?varsatori’?, din vechime, ca de acu’ , credem noi, le-a venit mintea la cap si secretul marturisaniei mai catre constiinta, candva incalcat, pesemne, prin strangere cu usa … !

TU sa fii cu noi!… Ca, … in rest, stai fara de grija! Ne-apropiem, incet si sigur de Tine…! TU sa fii cu noi…!!!

Emanuel FERCU

( Acest articol, este, in baza drepturilor de cesiune si a drepturilor de autor, proprietate a Cotidianului “Monitorul de Braila“- in eventualitatea intentiei de republicare a acestui articol,orice forma de publicatie este rugata sa contacteze directiunea acestui ziar! )